Jertfa pe Cruce a Mantuitorului, Clasa a 11 a

Am vazut ora trecuta cand si de ce a venit Fiul lui Dumnezeu in lume. Astazi vom discuta despre rastignirea lui Iisus.

Mai intai voi apela la cunostintele voastre din clasa a 10 a cand ati facut lectia Cinstirea Sfintei Cruci.

In Vechiul Testament este descris:

“Blestemat tot cel spanzurat (rastignit) pe lemn” (Deuteronom 21, 23).

Termenul de spanzurat folosit aici, nu este doar in intelesul de azi: se atarna o funie legata de un copac si de ea este spanzurat omul. Intelesul folosit este de rastignit, atarnat pe lemn.

Rastignirea era o pedeapsa practicata inca din vechime. Este mentionata si in cartea a 5 a a profetului Moise in Deuteronom. Era considerata drept cea mai umilitoare moarte. Mureau astfel talharii,ucigasii, oamenii foarte periculosi. Se considera ca se abate un blestem asupra celui condmnat la o astfel de moarte.

Existau mai multe feluri de cruci:

1.                  I – sub forma de stalp sau teapa

2.                  T – crucea Sfantului Antonie                   

3.                  X – Crucea Sfantului Andrei                       

4.                  + – crucea lui Iisus

Astfel, CRUCEA devine

·                    din OBIECT DE TORTURA –  “arma impotriva diavolului”

·                    din blestem                           –  binecuvantare

„Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)

De ce Crucea devine “arma impotriva diavolului”? De ce fuge diavolul de Cruce?

Pentru ca:

1.                  “Inchinandu-ne Crucii, ne inchinam Celui rastignit pe ea” spunea Parintele Dumitru Staniloae. Prin urmare, diavolul fuge de Iisus pe care nu il suporta.

2.                  Crucea atat ca obiect dar si ca semn ii aminteste diavolului de marea pacaleala pe care si-a luat-o. El a considerat ca va scapa de Iisus cum a scapat si de prorocii Vechiului Testament ridicand pe popor impotriva Lui si prin moarte oprindu-L sa mai vorbeasca. Iisus patimeste ca un muritor, moare ca un om, se coboara in iad ca orice suflet insa se coboara si intru slava Sa dumnezeiasca. Zic foarte frumos cantarile invierii: “iadul vazandu-Te s-a cutremurat”, “portile iadului le-ai sfarmat Doamne si incuietorile le-ai frant”, “iadul a fost pradat”. Iisus prin urmare, intra cu lumina Sa dumnezeiasca, luminand intunericul iadului. Ia sufletele dreptilor Vechiului Testament si sufletele paganilor care au dus o viata morala si le muta in rai. Primul suflet care intra in Rai este a talharului care s-a cait pe cruce si caruia Iisus i-a fagaduit intrarea in rai chiar in ziua mortii. Dupa cum va amintiti din lectiile trecute, Raiul a fost inchis in urma pacatului stramosesc. Din  aceasta cauza nimeni nu se mantuia. Mergeau in iad chiar si sufletele dreptilor. Ei nu se impartaseau aici de chinurile pacatosilor. Chinul lor era imposibilitatea de a sta in comuniune cu Dumnezeu pe care l-au iubit si slujit in toata viata lor. Este ca si cum mama ta mult iubita este plecata in strainatate si nu o poti vedea, imbratisa, nu ii poti auzi glasul cel dulce, nu poti sta cu ea in comuniune.

In Vechiul Testament la Templul Sfant din Ierusalim in Sfanta Sfintelor se aducea jertfa de catre arhiereu o singura data in an un miel alb, fara nici o pata, fara nici un defect corporal. Jertfa se aducea spre iertarea pacatelor poporului. Aceasta jertfa prefigura jertfa lui Iisus, care nu avea nici un pacat si nici un defect corporal. Era un om integru din punct de vedere sufletesc si trupesc. El era Mielul lui Dumnezeu dupa cum il numea Isaia si dupa cum il identificase Sfantul Ioan Botezatorul: “Iata mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii”.

Foarte frumos spun Parintii Bisericii ca Iisus “intinzand mainile pe Cruce, a imbratisat lumea”.

Sf. apostol si evanghelist Ioan subliniaza: “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3, 16).

Iubirea cea adevarata este o iubire jertfelnica. O mama care isi iubeste copilul se jertfeste pentru el, un prieten adevarat ar face orice pentru prietenul sau.

“Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire”. (I Ioan 4, 8)

Prin jertfa Sa pe Cruce, Dumnezeu a demonstrat practic iubirea Sa cea mare pentru lume. 

Textul de mai sus il gasiti aici: 

WORD jertfa-pe-cruce

PDF     jertfa-pe-cruce

Din manualul de la editura Corint:
CORINT 11 Mantuirea - Jertfa Mantuitorului

Din manualul de Dogmatica pentru Seminariile Teologice:

Posted in: Clasa a 11 a,Invatatura de credinta clasa a 11 a,Jertfa pe Cruce a Mantuitorului