Cinstirea Sfintei Cruci, clasa a 10 a

1.       Crucea – ca altar de jertfa

Crucea a fost prefigurata de mai multe ori in Vechiul Testament. Voi reda cateva exemple pe scurt:

·         vedem Crucea Domnului in lemnele purtate in spate de Isaac, fiul lui Avraam, pentru jertfirea lui (Fac, 22, 2-12). "Lemnul lui Isaac - zice sfantul Chiril al Alexandriei - este Crucea lui Hristos" (Glaphyra ; 8, 9; LXIX, 111 si 142). Aceeasi prefi­gurare a Crucii o au si altarele si jertfele de la templul iudaic.

·         mainile incrucisate ale patriarhului Iacov cand binecuvinteaza pe Efraim  si Manase, fiii lui Iosif (Fac, 43, 1-15).

·         toiagul lui Moise, care a facut atatea minuni : in fata lui Faraon (les., 4, 2-4), la iesirea din Egipt a evreilor, despicand apa Marii Rosii in doua pentru trecerea lor si inecarea egiptenilor (les., 14, 16-25) ; sau, la Meriba unde, lovind stanca cu toiagul, a iesit apa pentru a potoli setea poporului (Ies., 17, 1-7) ; sau in "toiagul lui Aaron, care a odraslit" (Num., 17, 8-10 ; Evr., 9, 4).

·         este prefigurata Crucea in lemnul sau in stalpul pe care Moise a spanzurat sarpele de arama in pustie, ca sa scape de moarte pe cei muscati de sarpe, alcatuind forma crucii (Num. 21, 8-9). Pentru tama­duirile dobandite dupa muscaturile serpilor iudeii introdusesera sarpele de arama si-l cinsteau ca pe obiectele sfinte. Dar cand au inceput sa i se inchine si sa-l tamaieze facand din el un "dumnezeu-idol" numit Nehustan, regele Iezechia l-a scos afara si l-a stricat (IV Regi, 18, 4).

·         mainile intinse ale lui Moise, prin care Israel a biruit pe Amalic (les., 17, 8-16).

·         Altarul de jertfa din Sfanta Sfintelor prefigura Sfanta Cruce pe care avea sa se jertfeasca Hristos.

In Noul Testament

·         Hristos rastignindu-Se pe Cruce imbratiseaza lumea pe care o sfinteste;

·         In insasi purtarea crucii, in jertfirea Sa, Domnul desfiinta pacatul si sfintea faptura. Daca reazemul raului, al pacatului este egocentrismul, iubirea divina, crucea poarta in ea desfiintarea lui. In Hristos pacatul se mistuie in flacara, in oceanul iubirii Sale dumnezeiesti. "Acolo unde este jertfa, acolo este nimicirea pacatelor, acolo este impacarea cu Stapanul, acolo este sarbatoare si bucurie", invata Parintele nostru Ioan Gura de Aur. Iar, dupa Sfantul Chiril al Alexandriei, "la Tatal nu se poate intra decat in stare de sacrificiu". "Starea de sacrificiu" e si calea noastra unii catre altii.

2.       Crucea –  ca instrument de tortura

·         Cercetatorii vorbesc de patru feluri de forme ale lemnului folosit ca instrument de pedeapsa :

1. stalpul drept si ascutit, spanzuratoarea simpla - numita "crux acuta" sau "crux sim­plex",

2. alta era "crux commissa" (T), numita a sfantului Antonie,

3. o alta, "crux decussata" (X), zisa a sfantului Andrei;

4. "crux commissa" in forma semnului grafic (+) sau "crux Christi".

·         “Blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn” Deuteronom 21, 23

·         La romani moartea pe Cruce era cea mai rusinoasa moarte, fiind aplicata in general talharilor. Ei erau ridicati pe un lemn, de obicei pe un deal pentru a fi vazuti de comunitate. Prin aceasta atitudine se dorea descurajarea jafurilor si incurajarea corectitudinei.

·         cinstind crucea, aducem cinstire altarului de jertfa al Mntuitorului nostru. Si ii aducem aceasta cinstire Sfanta luand aminte la insesi cuvintele Mantuitorului care spune ca "Cel ce se jura pe altar, se jura pe el si pe toate cate sunt deasupra lui" (Matei 23, 20). Mai ales in taina crucii, altarul e legat inseparabil de jertfa. Iar cinstirea adusa altarului-crucii duce la cinstirea Darului suprem, Fiul lui Dumnezeu, care s-a jertfit pe acest altar, si pe care, cum arata tot Sfantul Pavel, l-a instituit Dumnezeu Insusi. Caci "avem Arhiereu slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul" (Evr. 7, 1-2). Se descopera astfel o atat de adanca unitate intre Hristos si cruce, - altarul Sau. Hristos este nedespartit de crucea Sa. Pentru care Apostolul va si spune: "Am judecat sa nu stiu intre voi altceva decat pe Iisus Hristos si pe Acela rastignit" (I Cor, 2, 2).

3.       Crucea – ca obiect.

“Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. I Corinteni 1, 18

·         Toate cele patru Evanghelii vorbesc de crucea Domnului. Primele trei numite si sinoptice, de la Sfantul Matei, Marcu si Luca o amintesc pe calea spre Golgota. "Si au silit pe un trecator care venea din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca crucea Lui" (Matei 27, 32; Marcu 15, 2; Luca 23, 26). Inca si mai direct o evoca Sfantul Ioan in momentul rastignirii: "Si stau langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena" (Ioan 19, 25). Astfel "lemnul" pe care Sf. Petru spune ca "Domnul a purtat pacatele noastre", unealta rastignirii Sale, e numit de ucenicii Domnului "Crucea lui Iisus".

·         Imparateasa Elena (c. 248-329) pleaca la Ierusalim trimisa de fiul ei, Imparatul Constantin cel Mare pentru a gasi Crucea Mantuitorului. Fericită că a găsit Sfânta Cruce, s-a îngrijit de zidirea unei biserici pe acel loc (odată cu alte 17 în Ţara Sfântă!). La sfinţirea bisericii (335), episcopul Macarie a înălţat Crucea Domnului pe Amvon, marcând, astfel, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 sept.). Împărăteasa Elena era trecută la cele veşnice.

·         De atunci, cultul Crucii, ca obiect, s-a dezvoltat uimitor: va străjui toate bisericile creştine şi casele credincioşilor, în anumite zone. Va fi prezentă pe altare, la toate slujbele Bisericii, în casele credincioşilor şi chiar purtată la gât de creştinii evlavioşi. În anumite ţări (Egipt, de ex.), crucea este tatuată pe mâna pruncilor, la Botez, pentru a-i apăra de trecerea forţată la islam. Această practică, admirabilă prin scopul ei, poate fi înţeleasă în anumite locuri, dar în ţara noastră nu este nevoie să fie încurajată

·         De atunci, Crucea a fost impartite in bucatele si date ca binecuvantare diferitelor biserici din lume.

4.       Crucea –  ca semn de închinare

·         Forma grafica a crucii este dupa concluzia cercetatorilor, insasi forma literei t (thau), ultima litera a alfabetului ebraic si a limbilor semitice inrudite (feniciana, etiopiana etc), asa cum se scria in secolul IX-VIII i.Hr., cand si-a scris Iezechiel proorocia. Iezechiel (9, 4-6)

·         Însemnarea cu Sfânta Cruce este un gest liturgic cunoscut chiar din vremea Sfinţilor Apostoli, la început într-o formă mai simplă. Iudeii şi păgânii care intrau în creştinism prin Taina Botezului şi a Mirungerii erau însemnaţi/pecetluiţi cruciş pe frunte, cu degetul mare sau alt deget. Cu timpul, semnul a primit forma de astăzi, folosind toate degetele mâinii drepte: inelarul şi cel mic, lipite de podul palmei (simbolizând faptul că Hristos este Dumnezeu şi Om), iar primele trei degete împreunate (închipuind Sfânta Treime). Rostim "În numele Tatălui" şi ne însemnăm la frunte; "şi al Fiului" şi ne însemnăm la piept; "şi al Sfântului Duh", însemnând, de la dreapta la stânga, cei doi umeri; "Amin" - lăsând mâna jos. Semnul Crucii trebuie făcut corect, fără grabă, cu evlavia cuvenită.

·         Când ne închinăm? În toate împrejurările potrivite: la sfintele slujbe, la rostirea rugăciunilor, la culcare şi când ne sculăm, înainte şi după masă, când trecem pe lângă o biserică sau o troiţă, când suntem ispitiţi sau speriaţi de un duh rău etc. Pe scurt, "la fiecare pas şi la fiecare faptă" - cum spune Tertulian, un scriitor creştin din secolul al III-lea (De corona militis). Este "semnul prin care ne despărţim cei credincioşi de necredincioşi şi ne recunoaştem" (Sf. I. Damaschin, Dogmatica).

·         Întâlnim adesea întrebarea: de ce ortodocşii se închină de la dreapta la stânga şi catolicii invers? Tot pe scurt: sunt tradiţii diferite, datorită schismei. Practic, semnul Crucii se făcea la fel până prin secolul al XIII-lea (vezi explicaţii detaliate la ierom. N. Moulinier, Scurt istoric al Sfintei Cruci, trad. M. Bojin; http://www.crestinortodox.ro/religie/scurt-istoric-semnului-sfintei-cruci-69332.html). Fără să criticăm practica romano-catolică, vom respecta, desigur, tradiţia noastră. Detaliile închinării au importanţa lor, fără îndoială, dar mai importantă decât forma este atitudinea închinării/însemnării: cu credinţă, nădejde, evlavie, smerenie etc.

·         Semnul crucii fiind un mijloc puternic de indepartare a demonilor, obiceiul de a-l face peste lucruri a fost, de la inceput, la fel de familiar pentru crestini ca cel de a se inchina ei insisi. Tertulian (n. ca. 150, Cartagina - d. după 220, Cartagina) vorbeste despre faptul ca o crestina facea cruce peste asternut inainte de a se culca, ca despre un lucru cu totul firesc, dupa cum alte citate ne arata ca crestinii faceau acest semn peste majoritatea obiectelor de care se serveau.

5.       Crucea – cale/misiune

·         Esenta jertfei, a crucii Domnului si ratiunea ei de a fi in acelasi timp: iubirea. Fiul este trimis la "ai Sai din lume pe care i-a iubit pana la capat" (Ioan 8, 1). Deci cu iubire pana la extrem, pana la cruce. Dealtfel, aici se si descopera fiinta ultima a iubirii. "Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decat ca viata sa si-o puna pentru prietenii sai" spune Iisus (Ioan 15, 13). Aceasta este esenta jertfei, a crucii Domnului si ratiunea ei de a fi in acelasi timp: iubirea. Si prin ea se implineste si dreptatea dumnezeiasca si sfintirea noastra.

·         „Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24).

·         Viata omului cu bune si rele este crucea lui. Trebuie sa ne traim viata in rabdare, iubire, necartire. „Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” spunea Hristos (Matei 24, 13). Cu ajutorul harului lui Dumnezeu vom reusi in viata dupa cum tot El a zis: “Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, caci fara de Mine nu puteti face nimic!” (Ioan 15, 5).

Prin Cruce intelegem suferintele indurate de Hristos pentru intreaga umanitate. Prin Cruce avem in vedere inaltarea noastra la cer prin jertfa rascumparatoare a lui Hristos. Prin Cruce il  vedem inviat pe Hristos Mantuitorul lumii. Prin Cruce dobandim biruinta asupra mortii, asupra demonilor si asupra neputintelor noastre. De aceea Crucea este ocrotitoarea crestinilor, de aceea crucea este biruinta in razboiae in special in cele duhovnicesti. Lupta crestinului se duce pe mai multe fronturi: cu demonii, cu oamenii si cu propria persoana. Lupta este launtrica, duhovniceasca. Doar  cel ce se lupta dupa legile jocului capata cunununa dupa cum spune Pavel. Viata nu e un joc. E o realitate! O realitate care respecta niste reguli, niste principii morale. Cine le respecta ajunge la Dumnezeu. Insa aceste principii nu sunt cele lumesti trecatoare. Ci sunt cele vesnice lasate si predate de Hristos Insusi. Care sunt acestea? Le gasesti in Scriputra in Noul Testament. Toate izvorasc din iubirea jertfelnica a lui Hristos! Vrei sa stii sa iubesti? Invata sa jertfesti! Nu exista iubire fara jertfa! De aceea, Hristos S-a jertfit pentru noi! A luat asupra Sa suferinta si neputinta noastra pentru a ne ridica la culmile desavarsirii! Hristos a inviat cu a Sa putere si ne-a daruit noua roadele invierii Sale. Ne bucuram de intalnirea cu Hristos tainic in rugaciune, in viata de zi cu zi cu toate ca suntem nesimtiti si nu traim duhovniceste. Nu constientizam prezenta Lui in viata noastra. El lucreaza in fiecare dintre noi, insa noi nu Il bagam in seama si il rastignim din nou si din nou prin greselile noastre. Ne lepadam adesea de poruncile Lui, de Indemnurile Lui, de iubirea Lui. Alegem o iubirea fatarnica, egoista si de multe ori ireala. Ni se pare ca iubim pe altii, dar de fapt ne iubim doar pe noi insine! Unde este iubirea lui Hristos? Este in fiecare dintre noi! Doar trebuie sa o gasim! Cum? Prin rugaciune continua, prin sarguinta cea de toate zilelele, prin post, prin tacere, prin umilinta si pocainta. Atunci harul primit la botez va deveni lucrator. Caci Dumnezeu celor mandri le sta impotriva! Cu toate acestea ii iubeste! Se jertfeste pentru ei ca sa le deschida calea mantuirii. Mantuirea vine prin cruce, prin jertfa, prin sarguinta, prin lepadarea sinelui si imbratisarea aproapelui (la modul figurat vorbind).

Sa avem pace in sufletele noastre si sa nu uitam de jertfa lui Hristos care se reactualizeaza mereu si mereu in Sfanta Liturghie duminica si in sarbatori la biserica!

Hristos a inviat!

Hristos in mijlocul nostru!

Amin!

Surse utile:

http://www.crestinortodox.ro/religie/prefigurarile-crucii-vechiul-testament-69285.html

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-sfintei-cruci/sfanta-cruce-cinstirea-sfintei-cruci-70174.html

http://www.crestinortodox.ro/religie/scurt-istoric-semnului-sfintei-cruci-69332.html

Materialul de mai sus il gasiti aici:

WORD cinstirea-sfintei-cruci

PDF cinstirea-sfintei-cruci

Aici puteti gasi si materialul din Manualul de la Corint:
CORINT 10 Cinstirea Sf. Cruci

Posted in: Cinstirea Sfintei Cruci,Clasa a 10 a,Invatatura de credinta clasa a 10 a