1. Crucea – ca altar de jertfa
Crucea a fost prefigurata de mai
multe ori in Vechiul Testament. Voi reda cateva exemple pe scurt:
·
vedem Crucea Domnului in lemnele purtate in spate de Isaac, fiul lui Avraam, pentru
jertfirea lui (Fac, 22, 2-12). "Lemnul lui Isaac - zice sfantul Chiril al
Alexandriei - este Crucea lui Hristos" (Glaphyra ; 8, 9; LXIX, 111 si
142). Aceeasi prefigurare a Crucii o au si altarele si jertfele de la templul
iudaic.
·
mainile
incrucisate ale patriarhului Iacov cand binecuvinteaza pe Efraim si Manase, fiii lui Iosif (Fac, 43,
1-15).
·
toiagul
lui Moise, care a facut atatea minuni : in fata lui Faraon (les., 4, 2-4),
la iesirea din Egipt a evreilor, despicand apa Marii Rosii in doua pentru
trecerea lor si inecarea egiptenilor (les., 14, 16-25) ; sau, la Meriba unde,
lovind stanca cu toiagul, a iesit apa pentru a potoli setea poporului (Ies.,
17, 1-7) ; sau in "toiagul lui Aaron, care a odraslit" (Num., 17,
8-10 ; Evr., 9, 4).
·
este prefigurata Crucea in lemnul sau in stalpul pe care Moise a spanzurat sarpele de
arama in pustie, ca sa scape de moarte pe cei muscati de sarpe, alcatuind
forma crucii (Num. 21, 8-9). Pentru tamaduirile dobandite dupa muscaturile
serpilor iudeii introdusesera sarpele de arama si-l cinsteau ca pe obiectele
sfinte. Dar cand au inceput sa i se inchine si sa-l tamaieze facand din el un
"dumnezeu-idol" numit Nehustan, regele Iezechia l-a scos afara si l-a
stricat (IV Regi, 18, 4).
·
mainile
intinse ale lui Moise, prin care Israel a biruit pe Amalic (les., 17,
8-16).
·
Altarul
de jertfa din Sfanta Sfintelor prefigura Sfanta Cruce pe care avea sa se
jertfeasca Hristos.
In Noul Testament
·
Hristos rastignindu-Se pe Cruce imbratiseaza
lumea pe care o sfinteste;
·
In insasi purtarea crucii, in jertfirea Sa,
Domnul desfiinta pacatul si sfintea faptura. Daca reazemul raului, al pacatului
este egocentrismul, iubirea divina, crucea poarta in ea desfiintarea lui. In
Hristos pacatul se mistuie in flacara, in oceanul iubirii Sale dumnezeiesti.
"Acolo unde este jertfa, acolo este nimicirea pacatelor, acolo este
impacarea cu Stapanul, acolo este sarbatoare si bucurie", invata Parintele
nostru Ioan Gura de Aur. Iar, dupa Sfantul Chiril al Alexandriei, "la
Tatal nu se poate intra decat in stare de sacrificiu". "Starea de
sacrificiu" e si calea noastra unii catre altii.
2. Crucea –
ca instrument de tortura
·
Cercetatorii vorbesc de patru feluri de forme
ale lemnului folosit ca instrument de pedeapsa :
1. stalpul
drept si ascutit, spanzuratoarea simpla - numita "crux acuta" sau
"crux simplex",
2. alta era "crux commissa" (T), numita a sfantului Antonie,
3. o alta, "crux decussata" (X), zisa a sfantului Andrei;
4. "crux commissa" in forma
semnului grafic (+) sau "crux
Christi".
·
“Blestemat este înaintea Domnului tot cel
spânzurat pe lemn” Deuteronom
21, 23
·
La romani moartea pe Cruce era cea mai rusinoasa
moarte, fiind aplicata in general talharilor. Ei erau ridicati pe un lemn, de
obicei pe un deal pentru a fi vazuti de comunitate. Prin aceasta atitudine se
dorea descurajarea jafurilor si incurajarea corectitudinei.
·
cinstind
crucea, aducem cinstire altarului de jertfa al Mntuitorului nostru. Si ii
aducem aceasta cinstire Sfanta luand aminte la insesi cuvintele Mantuitorului
care spune ca "Cel ce se jura pe altar, se jura pe el si pe toate cate
sunt deasupra lui" (Matei 23, 20). Mai ales in taina crucii, altarul e
legat inseparabil de jertfa. Iar cinstirea adusa altarului-crucii duce la
cinstirea Darului suprem, Fiul lui Dumnezeu, care s-a jertfit pe acest altar,
si pe care, cum arata tot Sfantul Pavel, l-a instituit Dumnezeu Insusi. Caci
"avem Arhiereu slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a
infipt Dumnezeu si nu omul" (Evr. 7, 1-2). Se descopera astfel o atat de
adanca unitate intre Hristos si cruce, - altarul Sau. Hristos este nedespartit
de crucea Sa. Pentru care Apostolul va si spune: "Am judecat sa nu stiu
intre voi altceva decat pe Iisus Hristos si pe Acela rastignit" (I Cor, 2,
2).
3. Crucea – ca obiect.
“Căci cuvântul Crucii, pentru cei
ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui
Dumnezeu”. I Corinteni 1, 18
·
Toate cele patru Evanghelii vorbesc de crucea
Domnului. Primele trei numite si sinoptice, de la Sfantul Matei, Marcu si Luca
o amintesc pe calea spre Golgota. "Si au silit pe un trecator care venea
din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca
crucea Lui" (Matei 27, 32; Marcu 15, 2; Luca 23, 26). Inca si mai direct o
evoca Sfantul Ioan in momentul rastignirii: "Si stau langa crucea lui
Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena"
(Ioan 19, 25). Astfel "lemnul" pe care Sf. Petru spune ca
"Domnul a purtat pacatele noastre", unealta rastignirii Sale, e numit
de ucenicii Domnului "Crucea lui Iisus".
·
Imparateasa Elena (c. 248-329) pleaca la
Ierusalim trimisa de fiul ei, Imparatul Constantin cel Mare pentru a gasi
Crucea Mantuitorului. Fericită că a găsit Sfânta Cruce, s-a îngrijit de zidirea
unei biserici pe acel loc (odată cu alte 17 în Ţara Sfântă!). La sfinţirea
bisericii (335), episcopul Macarie a înălţat Crucea Domnului pe Amvon, marcând,
astfel, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 sept.). Împărăteasa Elena era
trecută la cele veşnice.
·
De atunci, cultul Crucii, ca obiect, s-a dezvoltat
uimitor: va străjui toate bisericile creştine şi casele credincioşilor, în
anumite zone. Va fi prezentă pe altare, la toate slujbele Bisericii, în casele
credincioşilor şi chiar purtată la gât de creştinii evlavioşi. În anumite ţări
(Egipt, de ex.), crucea este tatuată pe mâna pruncilor, la Botez, pentru a-i
apăra de trecerea forţată la islam. Această practică, admirabilă prin scopul
ei, poate fi înţeleasă în anumite locuri, dar în ţara noastră nu este nevoie să
fie încurajată
·
De atunci, Crucea a fost impartite in bucatele
si date ca binecuvantare diferitelor biserici din lume.
4. Crucea –
ca semn de închinare
·
Forma
grafica a crucii este dupa concluzia
cercetatorilor, insasi forma literei t (thau),
ultima litera a alfabetului ebraic si a limbilor semitice inrudite (feniciana,
etiopiana etc), asa cum se scria in secolul IX-VIII i.Hr., cand si-a scris
Iezechiel proorocia. Iezechiel (9, 4-6)
·
Însemnarea
cu Sfânta Cruce este un gest
liturgic cunoscut chiar din vremea Sfinţilor Apostoli, la început într-o
formă mai simplă. Iudeii şi păgânii care intrau în creştinism prin Taina
Botezului şi a Mirungerii erau însemnaţi/pecetluiţi cruciş pe frunte, cu
degetul mare sau alt deget. Cu timpul, semnul a primit forma de astăzi,
folosind toate degetele mâinii drepte: inelarul şi cel mic, lipite de podul
palmei (simbolizând faptul că Hristos este Dumnezeu şi Om), iar primele trei
degete împreunate (închipuind Sfânta Treime). Rostim "În numele
Tatălui" şi ne însemnăm la frunte; "şi al Fiului" şi ne însemnăm
la piept; "şi al Sfântului Duh", însemnând, de la dreapta la stânga,
cei doi umeri; "Amin" - lăsând mâna jos. Semnul Crucii trebuie făcut
corect, fără grabă, cu evlavia cuvenită.
·
Când ne
închinăm? În toate împrejurările potrivite: la sfintele slujbe, la rostirea
rugăciunilor, la culcare şi când ne sculăm, înainte şi după masă, când trecem
pe lângă o biserică sau o troiţă, când suntem ispitiţi sau speriaţi de un duh
rău etc. Pe scurt, "la fiecare pas şi la fiecare faptă" - cum
spune Tertulian, un scriitor creştin din secolul al III-lea (De corona
militis). Este "semnul prin care ne despărţim cei credincioşi de
necredincioşi şi ne recunoaştem" (Sf. I. Damaschin, Dogmatica).
·
Întâlnim adesea întrebarea: de ce ortodocşii se
închină de la dreapta la stânga şi catolicii invers? Tot pe scurt: sunt
tradiţii diferite, datorită schismei. Practic, semnul Crucii se făcea la fel
până prin secolul al XIII-lea (vezi explicaţii detaliate la ierom. N.
Moulinier, Scurt istoric al Sfintei Cruci, trad. M. Bojin; http://www.crestinortodox.ro/religie/scurt-istoric-semnului-sfintei-cruci-69332.html).
Fără să criticăm practica romano-catolică, vom respecta, desigur, tradiţia
noastră. Detaliile închinării au importanţa lor, fără îndoială, dar mai
importantă decât forma este atitudinea închinării/însemnării: cu credinţă,
nădejde, evlavie, smerenie etc.
·
Semnul crucii fiind un mijloc puternic de indepartare a demonilor, obiceiul de a-l face
peste lucruri a fost, de la inceput, la fel de familiar pentru crestini ca cel
de a se inchina ei insisi. Tertulian (n. ca. 150, Cartagina - d. după 220,
Cartagina) vorbeste despre faptul ca o crestina facea cruce peste asternut
inainte de a se culca, ca despre un lucru cu totul firesc, dupa cum alte citate
ne arata ca crestinii faceau acest semn peste majoritatea obiectelor de care se
serveau.
5. Crucea – cale/misiune
·
Esenta jertfei, a crucii Domnului si ratiunea ei
de a fi in acelasi timp: iubirea. Fiul este trimis la "ai Sai din lume pe
care i-a iubit pana la capat" (Ioan 8, 1). Deci cu iubire pana la extrem,
pana la cruce. Dealtfel, aici se si descopera fiinta ultima a iubirii.
"Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decat ca viata sa si-o puna
pentru prietenii sai" spune Iisus (Ioan 15, 13). Aceasta este esenta
jertfei, a crucii Domnului si ratiunea ei de a fi in acelasi timp: iubirea. Si
prin ea se implineste si dreptatea dumnezeiasca si sfintirea noastra.
·
„Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea
cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze
Mie” (Matei 16, 24).
·
Viata omului cu bune si rele este crucea lui.
Trebuie sa ne traim viata in rabdare, iubire, necartire. „Cel ce va rabda pana
la sfarsit, acela se va mantui” spunea Hristos (Matei 24, 13). Cu ajutorul
harului lui Dumnezeu vom reusi in viata dupa cum tot El a zis: “Eu sunt viţa, voi sunteţi
mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, caci
fara de Mine nu puteti face nimic!” (Ioan 15, 5).
Prin Cruce intelegem suferintele
indurate de Hristos pentru intreaga umanitate. Prin Cruce avem in vedere
inaltarea noastra la cer prin jertfa rascumparatoare a lui Hristos. Prin Cruce
il vedem inviat pe Hristos Mantuitorul
lumii. Prin Cruce dobandim biruinta asupra mortii, asupra demonilor si asupra
neputintelor noastre. De aceea Crucea este ocrotitoarea crestinilor, de aceea
crucea este biruinta in razboiae in special in cele duhovnicesti. Lupta
crestinului se duce pe mai multe fronturi: cu demonii, cu oamenii si cu propria
persoana. Lupta este launtrica, duhovniceasca. Doar cel ce se lupta dupa legile jocului capata
cunununa dupa cum spune Pavel. Viata nu e un joc. E o realitate! O realitate
care respecta niste reguli, niste principii morale. Cine le respecta ajunge la
Dumnezeu. Insa aceste principii nu sunt cele lumesti trecatoare. Ci sunt cele
vesnice lasate si predate de Hristos Insusi. Care sunt acestea? Le gasesti in
Scriputra in Noul Testament. Toate izvorasc din iubirea jertfelnica a lui
Hristos! Vrei sa stii sa iubesti? Invata sa jertfesti! Nu exista iubire fara
jertfa! De aceea, Hristos S-a jertfit pentru noi! A luat asupra Sa suferinta si
neputinta noastra pentru a ne ridica la culmile desavarsirii! Hristos a inviat
cu a Sa putere si ne-a daruit noua roadele invierii Sale. Ne bucuram de
intalnirea cu Hristos tainic in rugaciune, in viata de zi cu zi cu toate ca suntem
nesimtiti si nu traim duhovniceste. Nu constientizam prezenta Lui in viata
noastra. El lucreaza in fiecare dintre noi, insa noi nu Il bagam in seama si il
rastignim din nou si din nou prin greselile noastre. Ne lepadam adesea de
poruncile Lui, de Indemnurile Lui, de iubirea Lui. Alegem o iubirea fatarnica,
egoista si de multe ori ireala. Ni se pare ca iubim pe altii, dar de fapt ne
iubim doar pe noi insine! Unde este iubirea lui Hristos? Este in fiecare dintre
noi! Doar trebuie sa o gasim! Cum? Prin rugaciune continua, prin sarguinta cea
de toate zilelele, prin post, prin tacere, prin umilinta si pocainta. Atunci
harul primit la botez va deveni lucrator. Caci Dumnezeu celor mandri le sta
impotriva! Cu toate acestea ii iubeste! Se jertfeste pentru ei ca sa le
deschida calea mantuirii. Mantuirea vine prin cruce, prin jertfa, prin
sarguinta, prin lepadarea sinelui si imbratisarea aproapelui (la modul figurat
vorbind).
Sa avem pace in sufletele noastre
si sa nu uitam de jertfa lui Hristos care se reactualizeaza mereu si mereu in
Sfanta Liturghie duminica si in sarbatori la biserica!
Hristos a inviat!
Hristos in mijlocul nostru!
Amin!
Surse utile:
PDF cinstirea-sfintei-cruci
Aici puteti gasi si materialul din Manualul de la Corint:
CORINT 10 Cinstirea Sf. Cruci
Aici puteti gasi si materialul din Manualul de la Corint:
CORINT 10 Cinstirea Sf. Cruci
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu