12:42
Pagina de folos
Intrucat omul este format din
trup si suflet, vom imparti datoriile fata de sine in doua:
1. Datorii fata de trup
2. Datorii fata de suflet.
Va voi ruga sa identificam
impreuna pe rand aceste datorii si sa le analizam putin!
1. Datoriile fata de trup:
- sa te hranesti sanatos. Trebuie sa avem grija ce mancam ca sa nu
ni se faca rau. Nu vom manca orice.
- sa te hidratezi. Hidratarea se face in special cu apa, nu cu
bauturi alcoolice! Nu e gresit sa bei un pahar, doua de vin sau bere, dar sa nu
bei pana cazi sub masa!
- sa te primenesti. Adica sa te ingrijesti mereu sa fii curat si
frumos imbracat, sa fii spalat, pieptanat, aranjat.
- sa te ingrijesti de sanatatea trupului. Daca te imbolnavesti te
duci la doctor, iei un tratament. Daca ai sta nepasator boala s-ar agrava.
- sa nu exagerezi. Excesele dauneaza grav sanatatii. Faci treaba
pana faci hernie de disc, sau lucrezi fara sa mai dormi, sau iei pastile cu
pumnul fara prescriptie medicala, etc.
2. Datoriile fata de suflet
Sunt asemanatoare celor fata de
trup insa vor fi privite dintr-o perspectiva duhovniceasca.
- sa iti hranesti sufletul. Sfantul Serafim de Sarov spunea ca
hrana sufletului este harul Sfantului Duh. Trupul omului find facut din pamant,
se hraneste cu hrana materiala. Sufletul fiind insa o farama din Dumnezeire,
are nevoie de o hrana infinita, nemeterialnica, o hrana care il pune in
legatura cu Creatorul sau asa cum hrana materiala pune trupul in legatura cu
pamantul din care a fost creat. Acea hrana a sufletului este harul divin. Cum
il dobandim insa? Prin rugaciune, dar nu prin orice fel de rugaciune! Prin
rugaciunea smerita si plina de cainta. Ganditi-va la pilda vamesului si a
fariseului. Si fariseul s-a rugat, insa rugaciunea lui plina de mandrie si
dispret nu a fost primita. Primita a fost doar rugaciunea vamesului care se
ruga din tot sufletul sau cu smerenie si cainta. Rugaciunea este de doua
feluri: rugaciune particulara si rugaciune comunitara. Cand ne hranim trupul nu
consumam un singur fel de mancare, ci mai multe! Si in rugaciunea particulara
nu trebuie sa ne multumim cu un Tatal
nostru si un Ingerasul si acestea
spuse intr-o lene si intr-o cascare continua! Mai exista si rugaciunea
comunitara in Biserica la Sfintele Slujbe: Sfanta Liturghie si Sfintele Taine.
Noi primim harul divin, insa ramane sa conlucram cu el spre curatirea,
tamaduirea si sfintirea noastra.
- Putem vorbi de o hidratare a sufletului? Iisus in intalnirea Sa
cu femeia samarineanca ii promite ca ii va da „apa cea vie” din care daca va bea nu va mai inseta niciodata! Care
este acea apa despre care vorbeste
Mantuitorul? Ce sete vrea El sa stinga cu „apa
cea vie”? Gandul ma duce la cuvintele psalmistului David: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de
Dumnezeul cel viu” (Psalmul 41, 1-2) si in alta parte: „Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a
după Tine trupul meu” (Psalmul 62, 2). Dorul de Dumnezeu este setea de care
vorbeste Mantuitorul. Aflarea lui Dumnezeu si ramanerea in comuniune cu El
ofera omului siguranta, ofera o stare harica, greu de explicat in cuvinte.
Aceasta stare este data tot de harul Sfantului Duh. Aceasta stare este „apa cea
vie”. Harul dumnezeiesc este „apa cea vie” in ultima instanta. Harul este un
izvor nesecat.
- primenirea hainei sufletului este o prioritate. Daca vrei sa
traiesti in comuniune cu Dumnezeu, trebuie sa ai haina alba de nunta. Haina
sufletului trebuie sa fie curatita prin Botezul lacrimilor si prin Taina
Spovedaniei. In cadrul acestei mari taine nu vom spune cum obisnuiesc unii doar
doua, trei pacate de care ne intreaba duhovnicul! Aceasta nu este spovedanie,
ci bataie de joc! Cei care se spovedesc astfel fara sa isi marturiseasca toate
pacatele se aseamana cu omul care are o haina pline de pete. Acesta inmoaie
putin haina in apa, poate insista pe doua-trei pete, dar pe celelalte 50 nu le
baga in seama. Si pune haina la uscat si o poarta in continuare cu mandrie ca
si cum ar fi curata! El insa ramane de plans!
- sa ne ingrijim de sanatatea sufletului. Tot ce am vorbit pana
aici duce la o sanatate a sufletului. Insa de unde putem sti noi ce trebuie sa
facem ca sa ne pastram sanatatea sau sa ne-o castigam? Prescriptiile medicale
le gasim in Sfanta Scriptura si in Sfanta Biserica lasate acolo de Mantuitorul
Hristos! Sa le cercetam si sa le punem in aplicare! Cand esti bolnav trupeste
respecti cu strictete un tratament dat de doctor. Si in viata duhovniceasca
avem pe Marele Doctor al Sufletelor si trupurilor, Mantuitorul Hristos si pe
ucenicii Sai duhovnicii. Ei au menirea sa ne indrume in viata duhovniceasca! Sa
ne prescrie retete, sa ne vegheze si sa
mentina legatura cu Hristos cu care vor discuta mereu si mereu despre
noi! Pentru sufletele incredintate preotilor duhovnici, ei vor da seama in fata
Mantuitorului! Greu jug! Mare responsabilitate!
- sa nu exageram! Exista exagerari in Biserica? Exista! Si nu fac
bine Bisericii si oamenilor care formeaza Biserica. Imi vine in minte un
exemplu dat de parintele Constantin Necula: Intra intr-o zi in Catedrala din
Sibiu doi tineri frumosi tinandu-se de mana. El era in pantaloni scurti, iar ea
in fusta scurta. Femeile in varsta s-au scandalizat si au sarit repede cu gura
pe cei doi porumbei. A iesit parintele Necula din altar si le-a certat
zicandu-le: „Daca Hristos i-a chemat sa intre asa in Biserica, voi ce aveti cu
ei?”. Astfel de situatii se intampla des in bisericile parohiale. Daca oamenii
sar repede sa ii certe pe cei tineri, ei nu vor mai intra in Biserica. Dar daca
le-ar da un sfat in soapta si nu in cearta, cu mult calm si cu multa blandete,
tinerii ar intelege care este in mod normal conduita intr-o biserica. Nu e greu
de inteles, insa tonul face diferenta! Daca exagerezi in ravna, poti pierde
astfel pe altii. Alte exemple: intr-o familie pui copilul care are ameteli sa
tina post. Sau fugi tu repede la Sfanta Liturghie duminica la Biserica dar iti
lasi acasa sotia cu tot cu copii si sotia se simte foarte rau! Tu insa trebuie
sa fii primul la Biserica si sa pleci ultimul. Sunt niste exemple de exagerari
care nu sunt bune si nici bineplacuta inaintea lui Dumnezeu. Trebuie sa invatam
sa traim in pace si iubire cu ceilalti. Abia atunci, vom invata sa il iubim pe
Dumnezeu!
Textul de mai sus il puteti descarca de aici:
Posted in: 
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu