HERODOT spunea: “Egiptenii
erau cei mai pioși oameni”. Drept dovadă, din
monumentele ce ni s-au păstrat azi de pe vremea lor sunt fie temple, fie
morminte.
Majoritatea textelor literare ce
s-au păstrat descriu activitatea și funcțiile zeilor sau cuprind imne de
laudă/rugăciuni și informații privitoare la viața de dincolo de mormânt.
Egiptenii nu posedau un corp de
scrieri sacre cum vor fi cele date de Dumnezeu lui Moise poporului israelit.
Cunoașterea divinului se baza pe evenimente cosmice. Și egiptenii ca și vechii
sumerieni erau preocupați de mișcările astrelor.
Răsăritul soarelui din lumea
subpământeană și învierea anuală a vegetației erau exemple clare ale puterii
triumfătoare a Divinului. De aici se naște și credința în zeul care moare și
reînvie din morți.
I.
Egiptul
Timpuriu – epoca piramidelor
·
5000 î. Hr.
·
Fiecare oraș avea propria zeitate
·
Se unifică cele două regate: Egiptul de Sus – în
Sud
și Egiptul de jos – în Nord;
·
Însemnele regale: toiagul, biciul și barba falsă
·
FARAONUL - conducătorul supreme
-
Proprietarul Egiptului
-
Devenea zeu după moarte
·
SCRIEREA -
pe tăblițe de lut/calcar
-
pe papyrus (mai târziu)
·
SCRIBII
- 12 ani de școlarizare
-
800 de semne
·
PIRAMIDELE
-
În trepte pe care urcă sufletul la cer
-
Casă de veci cu de toate
-
Ale faraonilor mai mari, ale soțiilor mai mici
·
ZEITĂȚI
-
RE/RA –zeul soare
-
Faraonul era fiul sau reîncarnarea lui RA
-
Zeul șoim HORUS
II.
Regatul
Mijlociu – Egiptul reunificat
·
După prăbușirea vechiului regat, s-a instaorat
anarhia.
·
În 2060 î. Hr. faraonul MENTUHOTEP
-
reunește Egiptul de Sus cu cel de Jos;
-
reorganizează aparatul guvernamental;
-
întărește securitatea granițelor;
-
inaugureaza un nou oraș al morților în TEBA.
·
ZEITĂȚI
-
OSIRIS – zeul morților, fost rege al Egiptului,
căsătorit cu sora sa
-
ISIS
-
SETH –fratele și dușmanul lui OSIRIS pe care îl
și ucide
-
După moarte sufletele erau purtate dincolo de
NIL în regatul lui OSIRIS aflat pe malul vestic al fluviului
-
Judecata avea loc în fața lui OSIRIS, ISIS și
HORUS.
III.
Noul
Regat – Perioada marilor faraoni
·
Începând cu anul 1570 î. Hr. la conducerea
Egiptului vor veni niște conducători excepționali care au extins granițele
Egiptului și au lăsat moștenire niște edificii impresionante.
·
Perioada domniei faraonului AMENHOTEP al III-lea
poate fi considerată Epoca de Aur în istoria antică a Egiptului.
·
Orașul
TEBA – este dezvoltat atât de mult de acest faraon, încât veste ajunge și
la urechile lui HOMER (doua temple mărețe împodobite cu statui din aur ale
zeilor și faraonilor și picturi în color vii pe pereți).
·
Faraonul
AMENHOTEP al IV-lea
-
inlocuiește cultul lui RA (care avea o vechime
de 600 de ani) cu al altui zeu, ATON
(care reprezenta discul solar).
-
Faraonul va susține o religie monoteista.
-
Zeul ATON era unicul zeu real, iar cultul
celorlalți zei era interzis.
-
Își schimbă numele în AKHENATON “cel prin care Discul Solar este deplin mulțumit”
-
Construiește o nouă capitală AKHETATON (în 4 ani)
-
Implicându-se prea mult în problemele
religioase, comerțul a decăzut, granițele frontierelor nu mai erau bine asigurate,
iar o mare parte din Siria și Palestina nu au mai plătit tribute egiptenilor.
Asfel, vistieria s-a golit iar țara a intrat în haos.
-
Dușmanii lui direcți erau preoții zeului RA.
-
Moare în 1360
·
Urmeaza în scaun chiar soția sa
NEFERTITI (2 ani) iar mai apoi copilul
lor
TUTANKAMON care a murit la 19
ani. TUTANKAMON nu este cunoscut azi pentru realizări ci pentru faptul că
mormântul său din
VALEA REGILOR a
fost singurul care a scăpat din mâinile jefuitorilor de morminte.
·
Domnia lui RAMSES al II –lea a fost ultima
perioadă de apogeu pentru Egiptul Antic
·
RAMSES al III-lea a fost ultimul mare conducător
al Egiptului Antic, el petrecându-și mare parte a domniei războindu-se cu
dușmanii Egiptului.
·
Națiunea a mai supraviețuit încă un mileniu când
a devenit provincie a Imperiului ROMAN.