Pictura bisericeasca este o arta deosebita
de picture profana (nereligioasa). Ea nu este o simpla copies au fotografie a
realitatii, nu este deci o arta realista.
Arta bisericeasca se deosebeste
fundamental de cea profana atat prin scopul si menirea ei, cat si prin formele
sau mijloacele ei de realizare. Ea este o arta religioasa, o arta pusa in
serviciul Bisericii si al ideii crestine, si mai ales al cultului divin. Picture
bisericeasca n-a urmarit sa satisfaca gustul sau sentimentul esthetic al
credinciosilor, n-a avut o functie sau intentie pur decorativa; ea a izvorat,
mai ales la inceputul existentei Bisericii, dintr-un profund sentiment
religios, exprimat in formele si culorile artei de mesteri anonimi sau de
pictori celebri, ei insisi profund religiosi. Acestia au cautat sa ilustreze,
in imagini, istoria vietii crestine, continutul cartilor sfinte, invatatura de
credinta a Bisericii, ceremoniile cultului sacru s.a.m.d., servind astfel
conceptiile religioase si scopurile generale ale Bisericii.
Icoanele si pictura religioasa de pe
peretii bisericilor, in ansamblul ei, au avut intai de toate un rol instructiv
si educativ. Biserica a facut din ele un mijloc de invatatura si de educatie
crestina.
Pictura bisericeasca in general, dar mai
ales cea ortodoxa, este prin definitie simbolica; ea exprima o idee, o
intentie, un inteles, un continut launtric, pe care ni-l explica stiinta
iconografiei.
Pictura bisericeasca nu s-a facut la
intamplare, ci dupa anumite reguli, pe care vechii zugravi le-au asternut in
scris, in manuale numite Erminii (calauze) de zugravire. Aceste erminii cuprind reguli care arata
zugravilor care scene sau chipuri sfinte se pot zugravi in altar, naos, pronaos
si in afara bisericii asa incat decorul pictural al oricarei biserici sa
alcatuiasca in intregimea lui o carte sau un ansamblu unitar si logic, inspirat
si calauzit de o idee centrala, coordonatoare.
Acest program sau tipic iconografic nu a
fost fix si uniform in cursul timpului. El s-a format cu incetul si a variat
dupa epoci, potrivit cu evolutia arhitecturii religioase, cu ideile sau
curentele teologice (dogmatice) care au framantat cugetarea crestina. Astfel,
intr-un fel se picta o bazilica crestina din sec IV – VI si intr-alt fel o
biserica ortodoxa din sec. XIV.
Programul iconografic a evoluat paralel cu
dezvoltarea cultului sfintilor, cu discutiile si controversele dogmatice, cu
dezvoltarea randuielii Liturghiei (ilustratia troparelor si a imnenlor liturgice),
cu traditia religioasa specifica fiecarui popor sau fiecarei regiuni. De
exemplu, in cuprinsul B.O.R., intr-un fel se prezinta decorul iconografic al
bisericilor din Transilvania si in alt fel al bisericilor din Muntenia si
Moldova. Programul iconografic a tinut seama si de dimensiunile locasului
bisericesc si de destinatia lui. Intr-un
fel se picteaza o biserica modesta de parohie, intr-alt fel o catedrala,
intr-alt fel o biserica manastireasca sau un paraclis de curte domneasca (ex:
biserica Sf. Nicolae de la Curtea de Arges), intr-alt fel o biserica de cimitir
sau necropola, unde nadejdea invierii, deci iconografia Evangheliilor Invierii,
joaca rolul principal.
Izvorul de inspiratie preferat al picturii
bizantine a fost indeosebi Liturghia si Evangheliile canonice, iar pentru
Orient chiar apocrifele.
Reguli de pictura bisericeasca:
a)
ALTARUL
-
incaperea
cea mai sfanta si mai tainica a bisericii
-
locul
unde se impreuna Biserica pamanteasca cu cea cereasca
-
se
zugraveste astfel:
·
sus
pe bolta – Maica Domnului cu pruncul ca imparateasa a cerului
·
pe
pereti chipurile sfintilor care au avut un rol important in alcatuirea Sfintei
Liturghii si au fost slujitori ai altarului: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile
cel Mare, Sf. Grigorie cel Mare sau dialogul, diaconi slujitori: Sf. Stefan
Arhidiaconul, Laurentiu, s.a.
·
Mai
sus – scene din Vechiul Testament si Noul Testament: impartasirea apostolilor,
liturghia cereasca, Cina cea de Taina, Cina de la Emaus, Altarul Legii Vechi,
etc.
b)
NAOSUL
-
rezervat
credinciosilor
-
se
zugraveste astfel:
·
SUS -
scene din viata si lucrarea Mantuitorului in lume, indeosebi Nasterea Domnului
si Invierea Domnului;
·
JOS
PE PERETI – chipuri de sfinti si sfinte (mucenici, marturisitori, ierarhi, proroci,
ucenici ai Domnului din cei 70), sarbatorile mari ale Ortodoxiei,s.a.
c)
TURLA
sau CUPOLA CENTRALA
-
Situata
deasupra naosului;
-
Partea
cea mai inalta a Sfantului locas;
-
Infatiseaza
Biserica Cereasca, adica locuitorii cerului;
-
se
zugraveste astfel:
·
SUS
pe bolta – chipul lui Dumnezeu Atotiitorul (Iisus Hristos Pantocrator)
inconjurat de sfintii ingeri
·
Pe
peretii turlei – Sfintii Profeti si Apostoli care L-au vestit si slujit pe
Hristos si care se bucura de vederea nemijlocita a fetei Lui;
·
JOS –
in cele 4 colturi de la baza turlei se zugravesc Sfintii Evanghelisti care
ne-au lasat in scris in scris viata si cuvintele Mantuitorului (fisa de lectura
despre simbolurile celor 4 evanghelisti).
d)
PRONAOSUL
-
Este un
fel de anticamera a bisericii;
-
se
zugraveste astfel:
-
SUS –
Maica Domnului Oranta in medalion sau Sfantul Ioan Botezatorul pe tavan, scene
evanghelice dupa cum urmeaza:
-
Pe peretele
de sud: Botezul Domnului, Schimbrea la fata, Invierea lui Lazar;
-
Pe
peretele de nord: Intrarea in Ierusalim, Patimile si Rastignirea Domnului;
-
Pe
peretele de apus: Adormirea Maicii Domnului.
-
La trecerea
dinspre pronaos in naos se picteaza in medalion Sfanta Treime inconjurata de
textul „Prea Sfanta Treime miluieste-ne pe noi”.
-
JOS
pe pereti – ctitori, voievozi, cuviosi si cuvioase
e)
EXTERIORUL BISERICII
-
Se picteaza
cei care nu au facut parte din Biserica Crestina: patriarhii, prorocii si
dreptii Vechiului Testament, sibile sau profetese pagane, filosofi si intelepti
ai lumii vechi, care prin intelepciunea daruita lor de Dumnezeu, au intrezarit
venirea Mantuitorului in lume.
M-rea Moldovita - pictura exterioara
Bibliografie:
Liturgica
teoretica - manual pentru seminariile
teologice, Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Arhim. Prof. Ghenadie Nitoiu si Pr. Prof.
Gheorghe Neda, pp. 115-118
Textul de mai sus poate fi descarcat de aici:
Fisa de lectura:
Optional: